Pierduti 1

Jurnalul unui cercetaș – Pierdut în Pădure VIII

Pierdut în Pădure reprezintă singurul camp de supraviețuire din România pentru exploratori și seniori care a ajuns la ediția a VIII-a. Perioada aleasă de această dată a fost 27 august-1 septembrie, locația principală fiind Săcărâmb, Județul Hunedoara.

Anul acesta din Centrul Local Licos am avut un senior care s-a înscris ca participant și un lider care a făcut parte din staff-ul campului de supraviețuire.

Ziua 1

“Suntem în anul 2042. Lumea a ajuns într-o stare de haos și necesită ajutor pentru a reveni la sistemul de valori pierdut.

În acest sens, am format un grup care a transformat această nevoie într-o nouă misiune. Ieri au venit oameni curajoși din toată țara pentru a ne ajuta.

În săptămâna care urmează, ei se vor antrena și vor trece prin numeroase probe menite să le testeze aptitudinile de a supraviețui în natură, singurul loc sigur unde ne vom putea refugia pentru a ne organiza.”

Prima întâlnire pentru campul Pierdut în Pădure a avut loc în Parcul Dendrologic din Simeria, unde 34 de cercetași din diferite zone a României s-au adunat pentru a-și testa limitele și pentru a lua parte la ceva unic.

După clarificarea tuturor detaliilor legate de camp (citirea regulamentului, împărțirea pe patrule, dar și primirea tricoului, badge-ului, eșarfei, dar și a hărții) toate patrulele au pornit către Săcărâmb, un traseu numai bun de “încălzire” pentru următoarele 4 zile.

Pe traseu, patrulele, au avut de ajuns la 4 chekpoint-uri (noduri, orientare, prim-ajutor și aprinderea focului) care  să arate faptul că sunt pregătiți pentru ce va urma în continuare.

Ajunși la destinația finală, Săcărâmb, am suflat ușurați că, după cei 25 km parcurși nu am întâmpinat nici un fel de probleme, urmând să ne facem adăpostul și pentru a ne bucura de ultima zi în care mai puteam dormi curați.

 

 

 

Pierduti (3)

 

Ziua 2

A doua zi începe dimineața, aproximativ la ora 5:00-5:30, unde înainte de a porni la drum am fost verificați ca să avem doar lucrurile de pe lista primită înainte de camp, dar și pentru ca rucsacul să nu depășească 10 kg, greutate care ne-ar afecta pe durata campului.

După ce staff-ul a terminat de verificat participanții, au început să de-a startul campului de supraviețuire. Fiecare patrulă a primit informații despre traseul pe care trebuie să meargă și unde ar fi următoarele checkpoint-uri, iar destinația finală de această dată a fost Glod.

Dar pentru a ajunge în Glod, nemâncați, este mai greu, așa că, în drum am găsit mere, prune și mure, numai bune pentru a avea energia necesară parcurgerii acestui treseu.

De data aceasta în urma provocărilor de la fiecare checkponit, am primit făină și cartofi, o bucurie pentru noi, dar și motivația de a ajunge mai repede la destinația finală.

Soarele a apus, luna a răsărit, iar noi am ajuns la Glod după un traseu lung. Obosiți, dar fericiți, am început să aducem lemne, să facem adăpostul și focul.

Înainte de a decide cum vom sta de planton, am pregătit toate cele pentru a putea mânca. Cu burțile hrănite, nici mult, dar nici puțin, o parte din noi au stat de planton, restul au mers la somn, dar doar pentru câteva ore, urmând ca și ei să stea de planton.

 

Pierduti (1)

 

Ziua 3

Ziua a început cu soarele sus pe cer, într-o dimineață frumoasă și numai bună pentru un traseu prin chei. Am strâns tot, ne-am echipat rucsacii cu saci de gunoi, în caz de vreun accident cu apă, sigur nu am fi vrut să avem și puținele lucruri din rucsac ude.

Greutatea rucsacului dus în brațe sau pe cap, depinde de tehnica care te ajută să îl duci mai ușor, a fost un pic dificilă. Apa rece curgătoare ascundea pietre mari și mici, a fost o adevărată provocare, dar și plăcută în același timp.

La final, înainte de a ieși din apă, participanții au avut parte de o adâncime a apei până la piept, aici depinde și de înălțimea fiecăruia, dar sigur pentru fiecare a fost revigorant.

După ce am ieșit am avut de ales între două trasee pe care să mergem. Unul era să continuăm prin chei pentru a ajunge pe cheile Madei sau să urcăm la  mănăstire unde urma să primim de mâncare.

Din 6 patrule, doar 3 au ales drumul către mănăstire. Urcări, urcări și, iar urcări, toate au meritat din plin. Ajunși la mănăstire, cercetașii au fost răsfățați cu zacuscă, dulceață, pâine și roșii. Tot la mănăstire am avut un checkpoint cu 2 ghicitori. Mâncați și plini de energie am pornit către Cheile Madei.

Drum lung până la chei, seara își face simțită prezența. Ajunși înainte de lăsarea întunericului, am zis să ne dăm o tură cu tiroliana. Uzi eram, oboseala a dispărut, iar patrulele au ajuns.

În acea noapte nu toate patrulele au avut parte de planton lângă foc, ci doar cei care reușeau să aprindă focul cu o baterie și folia de aluminiu de la lamele de gumă.

 

Pierduti (4)

Ziua 4

Dimineața devreme, soarele încă nu a răsărit, iar noi am plecat către următoarea destinație, Feredee. Traseul este lung, oboseala se simte, iar mirosul de parfum al turiștilor din Geoagiu-Băi și mirosul de mâncare plutea în aer.

Checkpoint-ul din Geoagiu ne trimitea către Cascada Clocota, dar nu oricum, ci legați la picioare între noi, mai exact lucrul în echipă, care necesită o bună sincronizare. Pe parcursul drumului nostru am avut de realizat un arc, care putea fi utilizat, dar și săgeți.

Așa că, ajunși la Feredee, am aruncat rucsacii pe jos și am tras pe rând cu arcul la țintă, fiind o provocare care desemna care patrulă va campa prima, dar și care sunt patrulele care vor trebui să se deplaseze pe pietre, fără a atinge pământul.

Măiestria noastră la tras cu arcul nu a putut învinge vântul, nici unul nu a nimerit ținta, deci urma să mai avem o provocare, dar o sigură vorbă de bazin cu apă ne-a luminat fețele. Cum eram obosiți și transpirați, ce nu mergea mai bine ca o mică bălăceală.

A venit seara, iar noi fericiți că am terminat cu cea de-a doua provocare, surpriză, a mai apărut una. Fiecare patrulă trebuia să alegă doar 10 obiecte din echipament și să se descurce până a doua zi dimineață.

Pierduti (2)

Ziua 5

Ultima zi de supraviețuire începe în forță cu Exatlon, un traseu nu foarte ușor, dar numai bun să trezească spiritul competitiv care știa că va câștiga de mâncare. Chiar așa a și fost, fiecare patrulă, în funcție de locul ocupat, au primit de la 1 la 4 pateuri. Un adevărat răsfăț pentru ultima zi, dar și o motivare suficientă pentru a termina campul.

Traseul în ultima zi devine cel mai dificil, răbdarea este din ce în ce mai mică, iar noi numai cu gândul la un duș rece sau cald și la gulașul promis de staff.

Soarele tot mai puțin strălucește, luna se vede și ea pe cer, iar noi am ajuns în Săcărâmb. Nici nu știi cum să deschizi mai repede poarta și să te arunci pe jos.

Închiderea a fost una pe măsura campului, spectacolul cu foc ne-a reprezentat ca adevărații supraviețuitori care am devenit. Noapte a continuat cu premierea patrulelor, gulașul fierbinte și gustos, dar și așteptata chităreală.

Și așa a luat sfârșit un alt camp de supraviețuire reușit.

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *