60035589_10156016535475759_6658125389648363520_o

Așa a fost Festivalul Luminii din Timișoara în 2019

Festivalul Luminii, un festival plin de culoare, s-a desfășurat în Timișoara, în data de 9 iunie, în Parcul Rozelor. Cercetașii din Timișoara au organizat festivalul, oferindu-le șansa oamenilor de a experimenta lucruri noi.

În cadrul Festivalului Luminii au fost mai multe ateliere, unde au fost prezenți oameni de toate vârstele. Haide să îți povestesc pe scurt. Au fost 9 ateliere: pictură, noduri și construcții, jocuri cercetășeștiorigaminoduri coreeneatelier identitate-cavale, prim ajutor, orientare și supraviețuire și realizarea de gulguțe. Nu știi ce este o gulguță? Uite, cam așa arată:

DSC_0753

Cercetașii au amintit de tradițiile românești prin Atelierul de Cavale, au pus la încercare creativitatea copiilor prin Atelierul de Pictură și i-au provocat să încerce lucruri noi prin arta nodurilor coreene. (cu ajutorul Asociației Culturală Romano-Coreeană „Shilla”).

cavale (3)

 

Asociația Culturală Romano-Japoneză „Kizuma” i-a adus pe timișoreni mai aproape de minunata Japonie și de arta de modelare a hârtiei.

,,Fetivalul Luminii este un eveniment național organizat în fiecare an cu scopul de a crea un spațiu liniștit, diferit de ceea ce vezi în fiecare zi.”

Iubitorii perioadei medievale au putut participa la turneul „Capture the flag” susținut de cei de la LARP Timișoara, un joc cu arme de spumă care au fost construite pentru a arăta similar cu armele medievale și în același timp să poată fi folosite în siguranță de către participanți.

b LARP (4)

 

Pe seară, tineri talentați au deschis atmosfera cu momente de chităreală ca mai apoi jongleriile să ne ofere momente inedite, creând o atmosferă de duminică perfectă. (Trupe prezente: Crossfire și Deep6 Project).

,,Viața de zi cu zi ne încarcă cu tot felul de responsabilități și de multe ori uităm de spiritul nostru lăuntric, de bucuria de a descoperi ceva mărunt. De aceea, a luat naștere Festivalul Luminii.” – Cercetașii României-Licos Timișoara.

Articol scris de către Alina Vidoe.
58659951_2273463202713990_8098195187756433408_n

GLITCH

În perioada 12-14 aprilie seniori din Centrul Local Licos Timișoara au participa la prima ediție a campului GLITCH desfășurată în munții Făgăraș, la Cabana Valea Sâmbetei.

Deși vremea părea să nu țină cu cei care au decis să se alăture simulării din Făgăraș, până la urmă aceasta s-a dovedit a fii în avantajul lor. Cei 36 de participanți au discutat despre ce înseamnă să fii un senior, au scris proiecte, găsind soluții pentru seniorii din țară să fie mai vizibili și au identificat lucruri pe care șe putem face fiecare dintre noi să evoluăm individual. Au împărțit timp și metrii pătrați și și-au unit talentele muzicale timp de 7 ore de chităreală.

 

Adela

Glitch a însemnat oportunitatea de a ieși din oraș și de a ne apropia mai mult de munte. Natura cu tot ce ne pregătește ea, este cel mai bun mentor și astfel ajungem să trecem peste cele mai grele obstacole. La  Glitch ne-am adunat 36 de eșarfe mov din toate colțurile țării și nu pot să zic decât că acesta e un moment deosebit și sper sa avem ocazia cat mai curând să ne strângem din nou.

 

Mihai

Glitch pentru mine a însemnat un weekend plin de cercetășie în inima munților, a însemnat deconectare de la cele zilnice și reconectare cu natura, a însemnat prieteni, perspective și decizii noi, dar mai ales a însemnat o decizie inspirată.

 

Andreea

Multe ore de chităreală, de căutat soluții și proiecte pentru seniori, de jocuri din care să conștientizăm diferite lucruri;noduri la eșarfă și momente de reflectat asupra deciziilor pe care le-am luat până în momentul respectiv; urcarea până la cabană, pe întuneric, unde zăpada și lanternele ne arătau drumul; un mini foc de tabără la care ne-am încălzit vocile și chitările, revederi și emoții, și multe altele, dar astea îmi vin primele în minte când mă gândesc la Glitch.

 

60064950_2670653626283679_7845712288265797632_n

56449008_2242452345815076_4532112175786885120_n

Campul de lupișori „Primăvara Galbenă”

Campul de Lupisori „Primăvara Galbenă” a avut loc la Centrul de Agrement Chevereșu Mare în perioada 29-31 martie.

După o lungă așteptare, lupișorii au plecat în prima lor aventură cercetășească.  Jucându-se și povestind, au ajuns într-un final la destinație. A urmat explorarea locației și familiarizarea cu aceasta, împărțirea camerelor, dar și masa de prânz la iarbă verde.

La deschiderea campului, lupișorii, au fost introduși în lumea magică a celor „ Trei Surori Urs”, poveste inspirată din animația „Fratele Urs”. Cunoscând povestea și personajele care îi vor îndruma pe toată perioada campului, aceștia s-au pregătit de primul lor atelier, și anume cel de construcții și pregătirea lemnului pentru focul de tabără.

După ce au arătat cât de bine se descurcă, a urmat partea creativă a zilei în care fiecare patrulă a trebuit să pregătească o scenetă, dar pornind de la tema ”Pierduți în pădure- Cum ajungem acasă?”. Și pentru a avea o interpretare reușită, lupișorii actori, și-au creat costume din ce materiale au avut la îndemână, iar într-un final a ieșit ceva minunat. Seara s-a lăsat, iar râsetele și vocea lupișorilor a răsunat. Fiecare patrulă a avut o reprezentație uimitoare.

Prima zi a trecut, iar lupișorii au rămas impresionați de câte lucruri frumoase au reușit să învețe, întrebându-ne ce vor face în următoare zi.

Ziua a doua au început-o cu înviorarea de dimineață, care i-a pregătit pentru o lungă drumeție.

Au mâncat și s-au pregătit cu cele necesare pentru câteva ore de hike, dar nici aici nu au lipsit activitățile. Fiecare patrulă a lucrat în echipă și s-au bucurat împreună de ce au reușit. După așa o drumeție, fiecare lupișor a mâncat și s-a relaxat pentru a avea energia necesară pentru a doua parte a zilei. A urmat atelierul de pictură, unde fiecare lupișor și-a pus imaginația pe forme din ipsos, iar cu lăsarea întunericului am avut parte și de o seară de povești spuse chiar de aceștia.

După o zi plină de activități, lupișorii, au avut parte de cea mai frumoasă surpriză, și anume promisiunea, dar și nelipsitul foc de tabără. A fost o seară care s-a încheiat cu cântec și fericire.

IMG_6694

 

Am ajuns și la ultima zi. O zi cu soare și plină de râsetele lupișorilor mândrii cu eșarfa la gât, care se joacă la umbra copacilor din pădure.

Cu pași repezi s-a apropiat și închiderea campului. Fiecare lupișor și-a pregătit rucsacul, a ascultat sfârșitul poveștii celor „Trei surori urs” și au primit badge-ul pentru primul lor camp în calitate de cercetași.

Au urcat în microbuz și de-abia au așteptat să ajungă acasă pentru a povesti aventura lor cercetășească, care a avut loc pe parcursul a trei zile frumoase primăvară.

11111

Scout Start 10

Scout Start, ajuns la ediția a 10-a, reprezintă campul de iarnă al Centrului Local Licos. Locația aleasă pentru acest an a fost Parcul Național Domogled, Valea Cernei în perioada 22-24 februarie, unde au participat temerari, exploratori, seniori, voluntari adulți și lideri.

Aventura cercetașilor începe vineri, 22 februarie, la Gara de Nord din Timișoara, unde trenul i-a dus către Băile Herculane, iar de-acolo și-au continuat călătoria cu microbuzul către Pensiunea Dumbrava.

După ce cercetașii au ajuns la pensiune, s-au instalat, au mâncat și au explorat locația, după care a urmat deschiderea campului.

La deschiderea campului au fost prezenți trei invitați speciali: Managerul și Camerista pensiunii, dar și un Jurnalist curios. În timpul momentului deschiderii campului, ceva neașteptat s-a întâmplat, mai multe sunete stranii se auzeau în depărtare, dar cercetașii nu s-au speriat așa ușor.

După o cercetare amănunțită, Jurnalistul a aflat următoarea poveste: 
„Scooby-Doo și Echipa Misterelor erau în drum spre Dumbrava, Valea Cernei, unde s-au raportat mai multe fenomene ciudate precum obiecte care se mișcă singure, sunete stranii și chiar siluete de om care dispar. ”

Managerul a adăugat: „Scooby-Doo și Echipa Misterelor au fost contactați de urgență pentru o altă misiune importantă, și pentru că știu că nu pot lăsa Dumbrava așa cum este, cer ajutorul cercetașilor din Timișoara. ”

Cercetașii au fost împărțiți pe patrule, și-au creat totemul care să-i apere de spiritele rele și au avut parte de un exercițiu, „Capture the Flag”,  pentru a se familiariza cu împrejurimile.

Cercetașii au arătat că sunt pregătiți pentru a înfrunta spiritele rele, așa că au mers la culcare, neștiind ce surprize vor avea mâine.

A doua zi, un fenomen al naturii și-a făcut apariția, zăpada a acoperit tot ce se putea în alb.

Înviorarea de dimineață, aer rece și curat, peisaj de iarnă, cercetași curioși de ce le rezervă ziua și un cățel foarte drăgăstos și dornic să ia parte la misterul pensiunii.

După ce au început ziua în forță, cercetașii sau pregătit de cel mai mare challenge, și anume hike-ul. Zăpada, munții, soarele, bulgăreala, un joc și fulgii scuturați de nori au făcut hike-ul de poveste.

După drumeție, ajunși la pensiune, cercetașii sau încălzit, iar fiecare patrulă a început să pregătească o scenetă inspirată din Scooby-Doo și Echipa Misterelor, scenete ce urmau să fie jurizate.

Am râs, ne-am simțit bine, am văzut cât de creativi și talentați sunt membrii fiecărei patrule, urmând ca cel mai frumos moment să își facă apariția. Acel moment este promisiunea, unde 5 temerari, 2 seniori și un voluntar adult vor purta cu mândrie eșarfele de cercetași.

Noaptea a continuat cu o chităreală pe măsură, unde fiecare notă muzicală a amplificat fericirea și i-a ajutat să uite de oboseala hike-ului.

Ziua de duminică a început cu înviorarea specifică dimineții, mâncat și pregătit pentru atelierele de comunicare și memes, abilități practice (marțipan), de antrenare pentru prinderea fantomei, dar și un atelier special pentru voluntarii adulți.

Trecură și atelierele, iar cercetașii s-au apropiat de sfârșitul campului. Cum în fiecare episod din Scooby-Doo și Echipa Misterelor se termină cu prinderea fantomei, la fel a fost și misiunea cercetașilor, iar pentru aceasta patrulele au trebuit să coopereze pentru a realiza o capcană pentru prinderea personajului negativ.

Rezultatul a fost un succes. Fantoma a fost prinsă, iar cercetașii au descoperit cine era și au fost șocați să afle că jurnalistul s-a aflat în spatele fenomenelor stranii. Fiind fiul proprietarului pensiunii vecine, jurnalistul, a vrut să saboteze pensiunea Dumbrava pentru a nu mai avea clienți.

Misterul a fost rezolvat de cercetașii Licos, care au dat dovadă de mult curaj, dar și de „gata oricând”.

Fericiți, cercetașii, au urcat în mașina misterelor și au pornit către o nouă aventură.

Scout Start 10 (3)

Cercetașii timișoreni organizează tabără de supraviețuire pentru copiii din centrul rezidențial din Peciu Nou

Cercetașii din Centrul Local “Licos” Timișoara organizează în perioada 16-18 noiembrie o tabără de supraviețuire, ce va avea loc la Centrul Rezidențial Sf. Nicolae din Peciu Nou, lângă Timișoara, în care copiii din centrul rezidențial vor învăța cum să se orienteze și să supraviețuiască în natură în cadrul unor activități educative și distractive. Proiectul este organizat împreună cu LIDL pentru un viitor mai bun.

Integrarea în societate a tuturor persoanelor, indiferent de problemele lor, este atât responsabilitatea fiecărei persoane cât și a societății în sine. Astfel, echipa SUPERviețuitorii, formată din cercetași tineri, a decis că fiecare copil merită un cadru educațional favorabil care să le stimuleze curiozitatea și să le dezvolte cunoștințele astfel încât aceștia să se poată integra în societate mai ușor. Seniorii s-au gândit că natura e cel mai bun mediu de învățare, de cunoaștere de sine și de dezvoltate și astfel vor organiza o serie de ateliere pentru copii din Centrul Rezidențial Sf. Nicolae.

Printre atelierele organizate de cercetașii timișoreni se numără atelier de montat cortul, unde copii vor fi instruiți în legătură cu modul de montare și așezare a unui cort în locul de campare; atelier de orientare, unde copiii vor învăța cum să citească corect o hartă, cum să folosească o busolă și cum să citească marcaje forestiere și montane; atelier de supraviețuire unde acordarea primului ajutor, realizarea focului și învățarea nodurilor pentru construcții sunt activitățile principale, și atelier de pregătire pentru drumeție unde copiii învață cum să își pregătească rucsacul și ce să aducă cu ei într-o drumeție.

Cercetașii din Centrul Local Licos Timișoara așteaptă cu nerăbdare să petreacă timp cu copiii din centrul rezidențial și, de asemenea, îndeamnă publicul timișorean să se implice în integrarea tuturor persoanelor în societate. 

Reflexie și Reflecție a Marii Uniri

Cercetașii din Timișoara ai Centrului Local Licos sărbătoresc Anul Centenarului României prin trei mari evenimente, în cadrului proiectului „Reflexie și Reflecție a Marii Uniri”, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale. Primul eveniment a fost reprezentat de Campul Național „100 de ani de cercetășie în România Unită” dedicat tuturor cercetașilor din țară, iar următoarele două sunt deschise publicului larg, constând într-o conferință și, într-un concurs și expoziție de fotografie, pictură și desen.

EventExpozitie

Campul Național „100 de ani de cercetășie în România Unită” a avut loc în perioada 22-25 noiembrie 2018, unde cercetași din Alba-Iulia, Arad, București, Craiova, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin și Timișoara sau reunit pentru a descoperi poveștile cercetașilor din „Marele Jurnal”, jurnal lăsat pentru a moșteni visul cercetașilor din 1918, de a lăsa o lume mai bună decât au găsit-o, dar și pentru a celebra 100 de ani de la Marea Unire.

46520415_2049714441755535_6506241838389657600_o

În cele 4 zile de camp, cercetașii au participat la ateliere de orientare și supraviețuire, jocuri de logică, jocuri de încredere și consolidare a grupului, noduri și construcții, orientare în carieră, incluziune socială, teatru de improvizație, sustenabilitatea în proiecte, scriere de proiecte și Spirit Scout.  Aceștia au mai avut parte de o activitate la Pădurea Verde, dar și de o drumeție urbană, cu ajutorul căruia au reușit să viziteze principalele elemente istorice ale orașului.

Conferința a fost aleasă în cadrul proiectului pentru ca publicul să conștientizeze imensa importanță a Marii Uniri în păstrarea identității culturale a românilor. Tema principală a conferinței este Situația României în Primul Război Mondial, dar vor fi abordate și alte subiecte legate de Centenar. Aceasta va fi susținută de trei profesori de istorie pasionați în data de 29.11.2018, începând cu ora 10:00, la Colegiul Național Pedagogic “Carmen Sylva”, în Sala Festivă.

47109535_2058316530895326_2405778480055713792_n

Ultimul eveniment este reprezentat de Concursul și Expoziția de fotografie, desen și pictură. În cadrul concursului pot participa două categorii de vârstă: juniori (11-14 ani) și seniori (15-25 ani). Pentru cele mai creative lucrări se vor oferi premii a căror valoare totală este de 4000 lei. Lucrările înscrise în concurs vor fi expuse în cadrul Galeriei de Artă din Casa Tineretului, unde iubitorii de artă sunt așteptați în perioada 30.11.2018-03.12.2018 pentru a-i susține pe tinerii artiști. Vernisajul va avea loc în data de 30.11.2018, la ora 18:00.

Pentru fiecare eveniment cercetașii timișoreni au muncit și au încercat să facă acest An al Centenarului României cât mai memorabil pentru toate persoanele care au luat și vor lua parte la acestea. Știind că în fiecare lucru mărunt există o frumusețe, așa și cercetașii au început cu mici bucăți de puzzle pentru a ajunge la realizarea proiectului „Reflexia și Reflecția Marii Uniri”. Suntem convinși că participanții la evenimentele noastre au aflat lucruri noi și interesante despre Marea Unire, dar și despre Primul Război Mondial. Modul ales de cercetași pentru a celebra Centenarul, dar și pentru a stârni curiozitatea publicului, în special a tineretului, asupra istoriei țării noastre, ne face să conștientizăm mai bine legătura puternică pe care cultura și tradițiile României o au asupra fiecărui cetățean, dar și  mai buna apreciere și păstrare a acestora.

 

44062877_240698249959187_4285809047040425984_n

Roverhood – Prima ediție

Înainte de debutul noului an cercetășesc, seniorii Centrului Local Licos Timișoara au avut parte de o aventură în viitor, călătorind 1000 de ani și descoperind o lume dominată de tehnologie, în satul Săcărâmb din județul Hunedoara, în perioada 12-14 octombrie. După căderea capitalismului în anul 2050, telefoanele inteligente au ajuns să controleze omenirea pentru a o salva de la autodistrugere, limitând acțiunile și controlul oamenilor asupra mediului înconjurător. Seniorii Licos au adus cu ei ajutoare din CL Nord Cluj, CL Mircea cel Bătrân, CL Cetatea Nordului, CL Dej, CL Craiova și CL Cetatea Roșie Sibiu.

Într-o seară senină de vineri, seniorii au ajuns la portalul care trebuia să îi ducă în viitor. Deplasându-se ca un singur organism prin portal, aceștia au reușit să ajungă teferi și nevătămați în anul 3018, unde au fost întâmpinați de Mihai. Acesta le-a explicat seniorilor ce s-a întâmplat în ultimii 1000 de ani și în ce stadiu au reușit oamenii să aducă planeta Pământ. Seniorii au înțeles atunci de ce libertatea acestora a trebuit limitată de tehnologie, însă au înțeles și gravitatea comportamentului oamenilor din epoca lor. Promițând să lase lumea un pic mai bună decât au găsit-o, aceștia încep aventura din viitor cu un ritual de cântece la anticul instrument denumit „chitară”, la un „foc de tabără artificial”.

Dis de dimineață, seniorii s-au trezit, s-au împărțit în echipe și au pornit într-o călătorie presărată cu provocări, prin sate antice, munți și păduri, pe unde picior de om nu a mai călcat de sute de ani. Aceștia au trebuit să înfrunte efortul fizic, să dea dovată de spirit de orientare fără ajutorul tehnologiei, să dovedească istețime prin dezlegarea unor enigme și să-și expună talentele creative. Chiar dacă unii dintre aceștia au întâmpinat dificultăți, cu toții au dus provocările la bun sfârșit. Pe înserat, aceștia au vizitat un vechi locaș de cult, distrus de fulgere, unde au avut ocazia să povestească sau să asculte poveștile de viață ale colegilor lor aventurieri. Într-un final, aceștia au asistat la un ritual străvechi, tradițional cercetășesc, în care doi dintre cei mai vrednici și-au depus promisiunea de cercetaș.

În ultima zi, au avut ocazia să intre în pielea unui personaj avantajat sau mai puțin avantajat în vechia societate și să afle mai multe despre diferențele dintre persoane. Toate aceste lecții le sunt folositoare pentru momentul când s-au întors în anul 2018, prin același portal, cu speranța că vor reuși să își aducă aportul în societate pentru a diminua din efectele comportamentului uman asupra mediului.

44219107_241569749872037_2846203573551759360_n

Sperăm că ce au învățat le va fi de folos și că acum se cunosc mai bine între ei, dar și pe ei înșiși și efectele pe care le pot avea propriile decizi. Dacă sunteți curioși cum a fost această experiență pentru ei, îi lăsăm pe ei să vă povesteacă:

Iulian

Prima experiență cu voluntarii și seniorii de la cercetași a fost interesantă, nu am mai
fost niciodată cu voluntarii și seniorii în tabăra.
Când mergeam în excursie și în drumețîi, deobicei eram coordonator sau ajutor, a fost
plăcut  îndeplinesc rolul de participant.
Ador  călătoresc și ador drumețiile, iar experiența mea din camp-ul Roverhood o pot descrie cel mai bine prin urmatoarea expresie: “The strength of the wolf is the pack and the strength of the pack is the wolf”.
Crina

În cadrul campului Roverhood am adăugat un nou moment la evenimentele importante din viața mea. A fost ceva special și de suflet, în care mi-am depus promisiunea de lider, iar locația aleasă, Săcărâmb, a fost una pe măsură. Culori de toamnă, vremea și oamenii, totul a fost perfect și memorabil.

Pierduti 1

Jurnalul unui cercetaș – Pierdut în Pădure VIII

Pierdut în Pădure reprezintă singurul camp de supraviețuire din România pentru exploratori și seniori care a ajuns la ediția a VIII-a. Perioada aleasă de această dată a fost 27 august-1 septembrie, locația principală fiind Săcărâmb, Județul Hunedoara.

Anul acesta din Centrul Local Licos am avut un senior care s-a înscris ca participant și un lider care a făcut parte din staff-ul campului de supraviețuire.

Ziua 1

“Suntem în anul 2042. Lumea a ajuns într-o stare de haos și necesită ajutor pentru a reveni la sistemul de valori pierdut.

În acest sens, am format un grup care a transformat această nevoie într-o nouă misiune. Ieri au venit oameni curajoși din toată țara pentru a ne ajuta.

În săptămâna care urmează, ei se vor antrena și vor trece prin numeroase probe menite să le testeze aptitudinile de a supraviețui în natură, singurul loc sigur unde ne vom putea refugia pentru a ne organiza.”

Prima întâlnire pentru campul Pierdut în Pădure a avut loc în Parcul Dendrologic din Simeria, unde 34 de cercetași din diferite zone a României s-au adunat pentru a-și testa limitele și pentru a lua parte la ceva unic.

După clarificarea tuturor detaliilor legate de camp (citirea regulamentului, împărțirea pe patrule, dar și primirea tricoului, badge-ului, eșarfei, dar și a hărții) toate patrulele au pornit către Săcărâmb, un traseu numai bun de “încălzire” pentru următoarele 4 zile.

Pe traseu, patrulele, au avut de ajuns la 4 chekpoint-uri (noduri, orientare, prim-ajutor și aprinderea focului) care  să arate faptul că sunt pregătiți pentru ce va urma în continuare.

Ajunși la destinația finală, Săcărâmb, am suflat ușurați că, după cei 25 km parcurși nu am întâmpinat nici un fel de probleme, urmând să ne facem adăpostul și pentru a ne bucura de ultima zi în care mai puteam dormi curați.

 

 

 

Pierduti (3)

 

Ziua 2

A doua zi începe dimineața, aproximativ la ora 5:00-5:30, unde înainte de a porni la drum am fost verificați ca să avem doar lucrurile de pe lista primită înainte de camp, dar și pentru ca rucsacul să nu depășească 10 kg, greutate care ne-ar afecta pe durata campului.

După ce staff-ul a terminat de verificat participanții, au început să de-a startul campului de supraviețuire. Fiecare patrulă a primit informații despre traseul pe care trebuie să meargă și unde ar fi următoarele checkpoint-uri, iar destinația finală de această dată a fost Glod.

Dar pentru a ajunge în Glod, nemâncați, este mai greu, așa că, în drum am găsit mere, prune și mure, numai bune pentru a avea energia necesară parcurgerii acestui treseu.

De data aceasta în urma provocărilor de la fiecare checkponit, am primit făină și cartofi, o bucurie pentru noi, dar și motivația de a ajunge mai repede la destinația finală.

Soarele a apus, luna a răsărit, iar noi am ajuns la Glod după un traseu lung. Obosiți, dar fericiți, am început să aducem lemne, să facem adăpostul și focul.

Înainte de a decide cum vom sta de planton, am pregătit toate cele pentru a putea mânca. Cu burțile hrănite, nici mult, dar nici puțin, o parte din noi au stat de planton, restul au mers la somn, dar doar pentru câteva ore, urmând ca și ei să stea de planton.

 

Pierduti (1)

 

Ziua 3

Ziua a început cu soarele sus pe cer, într-o dimineață frumoasă și numai bună pentru un traseu prin chei. Am strâns tot, ne-am echipat rucsacii cu saci de gunoi, în caz de vreun accident cu apă, sigur nu am fi vrut să avem și puținele lucruri din rucsac ude.

Greutatea rucsacului dus în brațe sau pe cap, depinde de tehnica care te ajută să îl duci mai ușor, a fost un pic dificilă. Apa rece curgătoare ascundea pietre mari și mici, a fost o adevărată provocare, dar și plăcută în același timp.

La final, înainte de a ieși din apă, participanții au avut parte de o adâncime a apei până la piept, aici depinde și de înălțimea fiecăruia, dar sigur pentru fiecare a fost revigorant.

După ce am ieșit am avut de ales între două trasee pe care să mergem. Unul era să continuăm prin chei pentru a ajunge pe cheile Madei sau să urcăm la  mănăstire unde urma să primim de mâncare.

Din 6 patrule, doar 3 au ales drumul către mănăstire. Urcări, urcări și, iar urcări, toate au meritat din plin. Ajunși la mănăstire, cercetașii au fost răsfățați cu zacuscă, dulceață, pâine și roșii. Tot la mănăstire am avut un checkpoint cu 2 ghicitori. Mâncați și plini de energie am pornit către Cheile Madei.

Drum lung până la chei, seara își face simțită prezența. Ajunși înainte de lăsarea întunericului, am zis să ne dăm o tură cu tiroliana. Uzi eram, oboseala a dispărut, iar patrulele au ajuns.

În acea noapte nu toate patrulele au avut parte de planton lângă foc, ci doar cei care reușeau să aprindă focul cu o baterie și folia de aluminiu de la lamele de gumă.

 

Pierduti (4)

Ziua 4

Dimineața devreme, soarele încă nu a răsărit, iar noi am plecat către următoarea destinație, Feredee. Traseul este lung, oboseala se simte, iar mirosul de parfum al turiștilor din Geoagiu-Băi și mirosul de mâncare plutea în aer.

Checkpoint-ul din Geoagiu ne trimitea către Cascada Clocota, dar nu oricum, ci legați la picioare între noi, mai exact lucrul în echipă, care necesită o bună sincronizare. Pe parcursul drumului nostru am avut de realizat un arc, care putea fi utilizat, dar și săgeți.

Așa că, ajunși la Feredee, am aruncat rucsacii pe jos și am tras pe rând cu arcul la țintă, fiind o provocare care desemna care patrulă va campa prima, dar și care sunt patrulele care vor trebui să se deplaseze pe pietre, fără a atinge pământul.

Măiestria noastră la tras cu arcul nu a putut învinge vântul, nici unul nu a nimerit ținta, deci urma să mai avem o provocare, dar o sigură vorbă de bazin cu apă ne-a luminat fețele. Cum eram obosiți și transpirați, ce nu mergea mai bine ca o mică bălăceală.

A venit seara, iar noi fericiți că am terminat cu cea de-a doua provocare, surpriză, a mai apărut una. Fiecare patrulă trebuia să alegă doar 10 obiecte din echipament și să se descurce până a doua zi dimineață.

Pierduti (2)

Ziua 5

Ultima zi de supraviețuire începe în forță cu Exatlon, un traseu nu foarte ușor, dar numai bun să trezească spiritul competitiv care știa că va câștiga de mâncare. Chiar așa a și fost, fiecare patrulă, în funcție de locul ocupat, au primit de la 1 la 4 pateuri. Un adevărat răsfăț pentru ultima zi, dar și o motivare suficientă pentru a termina campul.

Traseul în ultima zi devine cel mai dificil, răbdarea este din ce în ce mai mică, iar noi numai cu gândul la un duș rece sau cald și la gulașul promis de staff.

Soarele tot mai puțin strălucește, luna se vede și ea pe cer, iar noi am ajuns în Săcărâmb. Nici nu știi cum să deschizi mai repede poarta și să te arunci pe jos.

Închiderea a fost una pe măsura campului, spectacolul cu foc ne-a reprezentat ca adevărații supraviețuitori care am devenit. Noapte a continuat cu premierea patrulelor, gulașul fierbinte și gustos, dar și așteptata chităreală.

Și așa a luat sfârșit un alt camp de supraviețuire reușit.

 

40206200_10156564152114659_495425778968690688_n

Campul Național de Exploratori – CNeX 2018

În perioada 2-8 septembrie putem spune că s-a desfășurat camp-ul dedicat exploratorilor, dar nu a fost doar atât. Încă din gara Simeriei am realizat că deși eram singura din centrul local, urma să leg multe prietenii și să mă simt foarte bine alături de ceilalți participanți. Când am ajuns în Subcetate deja se auzeau cântecele cercetășești acompaniate de corpul unei chitări.

CNeX (664)

După ce ne-am cunoscut în gară, la intrarea în camp am fost întâmpinați de câțiva oameni minunați care au încercat pe tot parcursul camp-ului să ne facă să ne simțim foarte bine.

Prima zi a camp-ului a fost o zi de acomodare și cunoaștere, atât cu jocuri cercetășești cât și cu povești, chităreală și marea deschidere urmată de primul foc din camp.

După o seară petrecută pe ritmuri de chitară a urmat ziua de construcții care mi-a plăcut deoarece exploratorii din subcamp-ul în care mă aflam erau niște oameni plini de viață care se ajutau între ei fără să țină cont de alte lucruri. În această zi, am fost foarte creativi și chiar dacă subcamp-ul nostru nu a avut cele mai practice lucruri, am avut un balansoar care a atras o mulțime de exploratori fericiți.

După ziua de construcții vremea nu a fost prea bună, dar asta nu a stat în calea nimănui. Au urmat o multitudine de ateliere la care am învățat multe lucruri interesante și chiar dacă majoritatea credeau că o să fie plictisitor deoarece aceste ateliere sunt prezente în 90% din camp-uri, nu a fost deloc așa pentru că erau informații noi și utile pentru toți. Tot din cauza vremii nefavorabile, olimpiada a avut loc puțin mai devreme și toți s-au bucurat din plin de ea. Toate checkpoint-urile au fost bazate pe munca în echipă și acest lucru a contat foarte mult având în vedere că în afara camp-urilor și al activităților locale, majoritatea au pretenția să te axezi pe individualitate și competiție.

 

În hike a fost minunat deoarece pe lângă peisajul superb am fost surprinsă de patrula mea care a rămas mereu grupată indiferent de cât de diferit a fost ritmul mersului. De asemenea au fost înțelegători, iar cei de la prim-ajutor pe care îi vizitam mai des în ultima perioadă, s-au comportat excepțional și aveau grijă ca toți cei care trec pe la ei, să plece în formă și plini de încredere.DSC10000 (64)

Deși pe parcursul hike-ului ne-a prins ploaia și eram puțin cam demoralizată crezând că finalizarea traseului este peste puterile mele, datorită patrulei care mi-a ridicat moralul, voiam să ajung în vârf cu orice preț și văzându-mă acolo știam că pot continua.

Ziua următoare a fost una dintre cele mai frumoase pentru că după ce am ajuns înapoi în camp, a urmat o seară de chităreală care m-a ținut trează până dimineața, cu o oră înainte de înviorare, iar ultima zi a fost cea mai tristă pentru că tot ce este frumos se termină repede și din nefericire acest camp a trebuit să aibă un sfârșit. Pentru a termina într-o notă pozitivă, doresc să adaug că aștept cu nerăbdare următoarea ediție și vă sfătuiesc să veniți.

DSC00062

SC

Scoutylvania VIII – 2018

În perioada 15-19 august, cercetaşii au participat la Scoutylvania, campul de vară organizat la Sasca Româna, județul Caraş-Severin.

Cercetași au acceptat invitația propusă de Georg on Marka, inginer la institutul de minerit de la Viena de a pleaca într-o goană pentru argint. Cadrul simbolic i-a transpus în anul 1750, când în zonă se extrăgea cupru și metale prețioase. Pe parcursul expediției, participanții au făcut tot posibilul pentru a obține cât mai mulți florini (moneda simbolică a campului) și a trece peste obstacolele puse de Vasilica (femeie din sat care consideră expediția un dezastru asupra zonei).

Miercuri, participanții au avut de îndeplinit o serie de provocări care i-au ajutat să se cunoască şi să îşi formeze patrula. Și-au ales numele de patrulă, și-au creat steagul și totemul, au cântat și au făcut poze împreună.

Joi, cercetaşii au avut un quest prin sat cu tot felul de provocări, doar cei mai norocoşi au reuşit să meargă cu căruța trasă de tractor sau să bea un ceai la casa sătenilor, bineînțeles nelipsind poveştile şi legendele zonei.

În ziua următoare cercetaşii au avut parte de un mini hike pe un deal înalt din apropiere, iar acolo patrulele şi-au arătat iscusința la tras cu arcul si la ştafetă pentru a încerca să câştige câți mai mulți florini .

Campul s-a încheiat cu o drumeție spre cascada Beuşnița. Pe drum cercetaşii au putut vedea tunelele săpate în piatră, cascada Văioaga şi lacul Ochiul Beiului care nu încetează să uimească prin albastrul intens. La întoarcere a avut loc promisiunea prin care un temerar, 2 voluntari adulți şi 3 lideri şi-au primit eşarfele de cercetaş.

0179

Seara a luat sfârşit cu premierea patrulelor şi cu un foc mare de tabără şinelipsitele cântece la chitară care şi azi ne îndeamnă să ne întoarcem pe Cheile Nerei.

 

Ana – temerar

A fost foarte frumos. Mi-am făcut prieteni noi și foarte multe amintiri. Mi-a plăcut că am avut foarte multe activități ca de exemplu hike-ul,jocurile,trasul cu arcul și nelipsitul foc de tabară.  M-am simțit excelent.

 

Sonia – senior

O ediție reușită de Scoutylvania, vremea a ținut cu  noi, sătenii din Sasca Română au fost foarte prietenoși, Georg s-a asigurat că ne vom distra, iar Vasilica nu ne-a încurcat chiar așa tare. În câteva cuvinte, pot spune că ne-am distrat, am gătit, am stat la cort, am mers în drumeție, dar cel mai important e că am făcut totul  împreună, astfel plecând din această ediție de Scoutylvania cu mulți prieteni noi și multe aventuri de povestit.

 

Oana – lider

A fi lider înseamnă să ai o responsabilitate față de ceilalți și să te dăruiești constant pentru a-i învăța pe copiii ceea ce cunoști, dar tabăra de la Sasca Română a însemnat mai mult de atât. Am explorat locuri noi cu temerarii, am râs și m-am distrat cu ei. Simțeam că am aceeași vârstă ca și ei, ceea ce mă transpunea în lumea lor. Promisiunea este momentul cel mai intens și greu pentru că îi vezi cum cresc în cercetășie.

IMG_20180816_105005