IMG_5848 (17)

Festivalul Luminii a adus zâmbete pe fețele a mii de timișoreni!

Festivalul Luminii a adus zâmbete pe fețele a mii de timișoreni!

În data de 26 mai, Parcul Rozelor a fost gazda celei mai mari ediții ale Festivalului Luminii. Cercetașii timișoreni au susținut ateliere și activități pentru copii și adulți, iar pe înserat, aceștia s-au putut bucura de un concert al tinerelor talente locale și un spectacol de jonglerii cu foc.

Festivalul Luminii (2)

Festivalul Luminii este organizat în fiecare an în mai multe locații din România, de către cercetași, cu scopul de a crea un spațiu liniștit, de deconectare a participanților de la agitația vieți de zi cu zi și de a le aminti că lucrurile mărunte din jurul lor le pot face clipa, ziua și viața mai bune.

Ediția aceasta a avut tema: “Natura și impactul nostru asupra acesteia”, iar activitățile au fost plănuite în jurul acesteia, plus activități sportive susținute de Decathlon și un atelier de prim ajutor susținut de Crucea Roșie.

Activitățile și atelierele au fost la un moment dat întrerupte de o scurtă ploaie de vară, dar acest lucru nu a descurajat nici cercetașii și nici timișorenii veniți să se distreze.

Atât copiilor, cât și tinerilor li s-au pregătit activități interesate, cum ar fi ateliere de handmade și activități cercetășești, au putut face schimb de cărți sau să bea un pahar de limonadă la zona Chill amenajată de 123FormBuilder.

După lăsarea serii, parcul a fost luminat de peste 7.000 de gulguțe (forme de hârtie cu o lumânare înăuntru), iar concertul, împreună cu spectacolul de jonglerii cu foc, au transformat parcul într-un tărâm de poveste, unde peste 300 de oameni au urmărit artiștii cu sufletul la gură.

Ediția cu numărul nouă a Festivalului Luminii al cercetașilor a fost o reușită. S-au putut observa sute de zâmbete în tărâmul acesta de basm, plin de lumină și muzică. Oamenii de toate vârstele au fost încântați de activități și ateliere și sperăm  bucuria lucrurilor mărunte nu va fi uitată până la anul!

Festivalul_Luminii_Harta_Parcul_Rozelor

Festivalul Luminii – cercetașii pun la cale o nouă ediție a festivalului de poveste din Parcul Rozelor

Festivalul Luminii – cercetașii pun la cale o nouă ediție

a festivalului de poveste din Parcul Rozelor

Cercetaşii din Timişoara vă invită la a IX-a ediţie a Festivalului Luminii în data de 26 mai, în Parcul Rozelor, unde vor avea loc ateliere şi activităţi în aer liber atât pentru copii cât şi pentru adulţi, oferindu-le şansa de a se bucura de frumuseţea lucrurilor mărunte.

Festivalul_Luminii_Harta_Parcul_Rozelor

Festivalului Luminii este organizat în fiecare an în mai multe locații din România, cu scopul de a crea un spatiu liniștit, de deconectare a parcipanților de la agitația vieții de zi cu zi și de a le aminti ca lucrurile mărunte din jurul lor le pot face clipa, ziua și viața mai bune. Pentru noi, cercetașii, acest eveniment este unul din modurile prin care putem să dăm ceva înapoi comunității pentru sprijinul pe care ni-l oferă.

Ediția din acest an are ca temă “Natura și impactul nostru asupra acesteia”. Cercetașii au pregătit 2 sesiuni de activități care respectă principii ecologice și de sustenabilitate, printre care sunt 5 ateliere de handmade și creație, activități sportive susținute de Decathlon, activități cercetășești susținute în natură, atelier de prim ajutor oferit de Crucea Roșie și multe altele.

Parcul va fi transformat într-un mediu relaxant în care timişorenii vor putea evada din agitaţia de zi cu zi. După ce fac schimb de cărți la standul de Schimb de Cărți, aceștia le vor putea citi în hamacele pregătite în zona Chill susținută de 123FormBuilder, alături de un pahar de limonadă preparată cu mare pricepere de cercetași.

Pe înserat, publicul va fi invitat să urmărească un concert și un spectacol de jonglerii cu foc susținut de trupele Deep6 Project și Crossfire. În aceste momente, se vor aprinde pe aleile parcului 6000 de gulguțe (forme de hârtie cu o lumânare înăuntru), transformând mediul într-un tărâm de poveste.

Puteți urmări un scurt video de promovare aici: https://www.facebook.com/timisoarascout/videos/1781089201951395/

Programul este următorul, plin de ateliere și activități ce sperăm să vă bucure:

Ateliere

Noduri și Construcții – 15:00- 17:00

Handmade – 15:00-17:00

Origami și gulguțe personalizate – 15:00-17:00

Prim ajutor by Crucea Roșie – 15:00-19:30

DIY – 0 waste – 17:30-19:30

Orientare și Supraviețuire – 17:30-19:30

Jonglerii – 17:30-19:30

Pictură by Creativity Studio– 17:30-19:30

Karate  – 17:30-19:30

Dansuri – 17:30-19:30

 

Activităţi

Chillzone by 123FormBuilder–15:00-19:30

Schimb de cărți – 17:30-19:30

Infopoint – 15:00 -21:30

Concurs foto / Expoziție foto – 15:00-19:30

Activități sportive by Decathlon– 17:30-19:30

Limonadă și sifon – 15:00-17:00

Jocuri cercetășești – 15:00 – 19:30

Luptă cu arme de spumă by LARP – 16:00-19:30

Concert – 19:30-21:30

Spectacol de jonglerii cu foc – 21:40-22:30

 

Accesul la eveniment este liber, iar Festivalul Luminii este ocazia perfectă de a vă petrece timpul împreuna cu prietenii sau familia. Cercetașii vă invită să aflați mai multe despre aceștia și să redescoperiți frumusețea lucrurilor mărunte alături de ei.

30595290_1657765104328203_681556390128386048_n

Senioriada VII

Senioriada VII

Senioriada, ajunsă la ediția a VII, reprezintă un camp dedicat cercetașilor seniori. Locația aleasă pentru acest an a fost Biertan, județul Sibiu și s-a desfășurat în perioada 28 aprilie-1 mai.

poza site

Cercetașii din Timișoara au călătorit cu trenul până la Teiuș, unde au așteptat trenul către Mediaș. După un timp, cercetașii au ajuns în Mediaș, urmând să aștepte autobuzul care să îi ducă la Biertan. Pe parcursul călătoriei, cercetașii timișoreni sau întâlnit cu cercetașii din Cluj și așa, povestind, a trecut timpul mai repede.

Ajunși în Biertan au fost întâmpinați de echipa de organizatori și îndrumați către locul de campare. După ce și-au instalat corturile, cercetașii au fost chemați în jurul focului pentru deschiderea celei de-a VII ediții a Senioriadei, și așa cercetașii seniori au intrat într-o călătorie mult așteptată.

Povestea Senioriadei începe cu aventura lui Dumintru Dan, care a călătorit pe cele 7 continente ale lumii. Continentul din acestă ediție, dar și ultimul, a fost Europa.
“Dumitru Dan reprezintă ultimul român rămas în picioare. Dumitru Dan ajuns în Portugalia în toiul Primului Război Mondial își începe călatoria cu stângul. Drumul îi e blocat de probleme politice, diplomatice și legale. Nevoit să se întoarcă la Bucureștia își reia călatoria peste bătrânul continent abia 8 ani mai târziu, în 1923. Călătoria îl duce de această dată de la capitala României spre capitala Franței unde reușește să ajungă tocmai pe data de 14 iulie, ziua națională a Franței, dar și ziua lui de naștere. Momentul culminant a 13 ani de aventură și drumeție în jurul lumii, momentul izbândei și victoriei, a cucerii unei provocări fizice, mentale și, mai presus de toate, un test al voinței. Ne regăsim și noi la ultimul pas al călătoriei noastre. Ne pregătim de drum pe tărâmuri mai familiare și explorăm continentul european în cea de-a 7-a instalație a aventurii numită Senioriada.”

 

Pentru a simții povestea lui Dumitru Dan, seniorii, au fost invitați să închidă ochii pentru  a vizualiza călătoria din Europa.  Ajunși la sfârșitul poveștii, seniorii au fost puși în situația de a dovedi că nu sunt spioni în timpul Primului Război Mondial. Acesta a fost introducerea în lumea Senioriadei.

Prima zi în cadrul campului a început cu un joculeț plin de energie, urmat de o activitate de cunoaștere și de un atelier de creat tablouri, care ia ajutat pe seniori  să își descrie cât mai bine personalitatea. După acest atelier, seniorii au fost împărțiți pe patrule și au continuat în a se cunoaște mai bine începând cu interpretarea ramelor de tablou. Pauza de prânz își face simțită prezența.

După pauza de prânz, cercetașii au avut parte de un workshop special de testare a imaginației ținut de către Andrei și Vlad. Activitatea a  început prin alegerea unei țări din europa de către fiecare senior și găsirea de soluții teatrale pe scena celui de-al Treilea Război Mondial.

Astfel, după interpretarea acestor roluri, a urmat, ca cercetașii, să își  imagineze cum va arăta lumea și tot ceea ce ne înconjoară peste 20 de ani. Fiecare patrulă a generat conștientizarea unor probleme care afectează lumea: enonomia, tehnologia, uniformizarea, globalizarea, ecologia etc.

Spre seară, fiecare patrulă a plecat în propria călătorie, hike-ul de noapte.

A doua zi, după un somn dulce, așa ca după hike, și după micul dejun ne-am așezat la umbră pentru a povestii despre exeperinețele care ne recomandă și care ne-au fost sau ne vor fi de ajutor.

Alex, care a facilitat acesată activitate, ne-a povestit despre drumul lui în cercetășie, de la primul camp la care a participat până la coordonarea grupului care a produs conceptul de ScoutHouse și despre diversele proiecte în care s-a implicat.

După ce au povestit, seniorii trec la treabă, prin dezvoltarea de noi idei de  proiecte pe care ar dori să le implementeze în viitorul apropriat.

Urmează pauza și prânzul, pentru a strange toată energia de care este nevoie în completarea mult așteptatului Vilage Quest. În care, seniorii, au descoperit orașul Biertan, oamenii, centrul atracțiilor, care este biserica fortificată,  semnificațiile punctelor de interes, deslușind fiecare întrebare și realizând fiecare provocare.

Lăsarea serii aduce noi provocări, pornind pe urmele lui Dumitru Dan, ruta România-Franța, fiecare patrulă, cu rezistență și cunoștințe  au străbătut cele 10 țări prin care a mai trecut acesta.

Foc. ”Late night quiz show”  provocare propusă de către Andrei. Imaginație. Umor. Lună. Chităreală.

Ajunși la ultima zi de Senioriadă, cercetașii au parte, și de acestă dată, de activități. În prima parte a zilei, seniorii au avut parte de implicare în comunitate, unde și-au lăsat amprenta în comuna Biertan. După prânz, Dana ne-a invitat la un atelier de cunoaștere a Europei, dar și de învățare a altor programe educative dedicate seniorilor din alte țări.

După ce s-a lăsat seara peste Biertan, cercetașii au participat la Seniorii au Talent în Sat (SAT în Sat) unde fiecare patrulă și-a prezentat scenele de teatru, fiind jurizați de către un juriu specialist (dl. Ambrozie Ștrudel, dl. Valentin Înâbujat, dna. Bossalinda și dna. Camelia Investiție).

La finalul serii, au participat cu toții la festivalul ”Lună Plină Scout”, ediția mai, la care s-a  vizionat producții ale genului  horror realizate de către seniori.

A doua zi de dimineță a venit momentul plecării. Și așa a mai trecut o Senioriadă, ultima la număr, foarte  reușită.

29060965_1874282225978003_3014470314769165235_o

Primul stagiu de Diversitate și Incluziune

În perioada 23-25 martie, Adela și David, seniori în CL Licos, au participat la primul stagiu de diversitate și incluziune organizat la Nocrich. Odată ajunși la Centrul Cercetășesc Nocrich seniorii și liderii au asistat la ceremonia de deschidere și au fost împărțiți pe civilizații, venite la o întâlnire intergalactică. După aceea au avut de parcurs trei ateliere. Fiecare atelier avea rolul de ai face pe cei din patrulă să se cunoască mai bine, să descopere câte lucruri îi leagă unii de alții și au avut ocazia să își creeze un port specific civilizației din care fac parte și să își aleagă un strigăt de patrulă. De asemenea au avut de creat un foc, fiecare membru din echipă având rolul să contribuie cu un singur element (aer, foc, lemn, hârtie).

1

Sâmbătă a fost o zi plină de informații noi. Cercetașii au avut parte de multe activități și jocuri, menite să contureze cât mai bine ideea de diversitate și incluziune în gândirea lor. De la jocuri de rol în care unii au fost persoane diferite introduse în două tipuri de grupuri, unul primitor și unul… mai puțin primitor, până la discuții practice despre ce am putea implementa în centrele noastre locale ca să devină incluzive și pentru persoane cu dizabilități. Ultima activitate a presupus pregătirea unei întâlniri pentru fiecare ramură de vârstă, în urma căreia să se creeze un mediu plăcut și sigur.3

12

Seara cu ocazia Orei Pământului, toți participanții la stagiu au părăsit casa, au stins luminile și au ieșit afară la un foc de tabără. Participanții s-au apropiat unii de alții datorită unui moment spiritual care a amintit de frumusețea interioară a fiecăruia și de cât de mult ne asemănăm, în pofida diferențelor trupești. Nu au lipsit poveștile amuzante din campuri și bineînțeles, bezelele.

29060517_1872020406204185_7112603901817490338_o

Ultima zi a început cu punerea în practică a activitățile pregătite, culminând apoi cu o călătorie în timp. În acea călătorie, cercetași au văzut toate rezultatele aplicării a ceea ce au învățat aici, în centrele lor locale.

29060965_1874282225978003_3014470314769165235_o

Pentru că își doreau să aducă conceptele de diversitate și incluziune și în centrul lor din Timișoara, Adela și David au organizat o întâlnire comună cu temerarii și exploratorii, dar desigur oricine era binevenit. Au avut parte și de niște invitați speciali, Sonia, o exploratoare de la Cluj, și Lionel ,un lider venit tocmai din Belgia. Cercetașii au avut ocazia să găsească diverse soluții de integrare pentru anumite persoane care doresc să participe la activități cercetășești deși au o anumită dizabilitate. Cercetașii s-au jucat jocuri și au avut ocazia chiar să meargă la locul de joacă din parc. 

b64b5932-d547-494a-b03b-2ac1c5601264

28829217_1635084253207450_984041076_n

Scout Start 9

Scout Start 9 reprezintă primul camp de pe anul 2018. Locația aleasă pentru campul de iarnă a fost la Cioclovina, județul Hunedoara. Deși unele persoane pot susține că în perioada 2-4 martie nu mai poate fi vorba de iarnă, noi suntem în stare să îi contrazicem. În acea săptămână s-au înregistrat cele mai scăzute temperaturi ale anului și am avut parte de multă zăpadă în Timișoara.

Noi,cercetașii, ne-am eliberat agendele și ne-am făcut bagajele pentru un weekend departe de casă. Eram puțin emoționați pentru că nu știam ce vreme ne putea pregăti Cioclovina. Dar nici că se putea mai bine, am avut parte de câteva zile plăcute, fără vânt sau ploaie, doar o dimineață cu o ninsoare ușoară.

IMG_7453

IMG_6430
Călătoria cu trenul a fost cât se poate de plăcută întrucât nu au lipsit cântecele la chitară, iar veselia a continuat și când am luat microbuzul. Am făcut un popas la Rezervația de Zimbri de la Hațeg unde ne-am bucurat de zăpadă și am tras o bulgăreală pe cinste. Apoi, ne-am continuat drumul spre Cioclovina unde se afla cabana noastră. Curând aceasta avea să ne devină casă. Casă, pentru că adăpostea 14 cercetași ce au învățat să lucreze împreună. Aici ei găteau, mâncau împreună, dormeau în aceeași cameră, puneau lemne pe foc și cântau cât era seara de lungă.

Aici cercetașii au ajuns în lumea lui Doctor Who și au aflat că sunt cu 46494 ani în viitor. Șederea lor aici, pe planeta Hexorgimuldrass, nu era întâmplătoare căci, au primit o misiune importantă și anume, salvarea cerceskouților de la dispariție. Pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat e nevoie să citim o parte din scrisoarea ce au primit-o cercetașii:

“În urmă cu 3 săptămâni a avut loc o furtună acidă foarte puternică. Aceasta a distrus aproape în totalitate plantele din care se hrănesc cerceskouții. Fără acestea cerceskouții urmează să moară în circa 3 zile, iar fără această rasă, dar mai ales fără inteligența ei, s-ar putea crea un dezechilibru intergalactic. Dar mai există o șansă! Legenda spune că undeva pe această planetă au fost ascunse 3 seruri, care o dată amestecate vor readuce la viață skoplantus, planta cu care se hrănesc cerceskouții.”

0034

Astfel, cercetașii au trecut la treabă și și-au făcut planul. S-au împărțit pe patrule și-au creat propriul steag și totem și au ales care să le fie strigătul reprezentativ.
După o masă copioasă a venit și timpul pentru o seară muzicală. Camera se umplea ușor, ușor cu talent, cu emoția răsuflării și căldura vocilor.

IMG_7533

A doua zi anunța un hike pe zăpadă. Cercetașii din cele trei patrule s-au echipat bine și au pornit la drum. Zăpada nu era mare, doar pe alocuri, așa că nu a cauzat dificultăți cercetașilor. Hikeul le-a fost presărat cu peisaje frumoase, istorie și voie bună. Scopul hikeului era găsirea serurilor ce aveau să salveze viața cerceskouților. Serurile au fost ascunse la intrarea peșterii Ponorici. Cu mare atenție cercetașii au intrat în peșteră pentru a putea admira mai bine formațiunile de gheață. Odată găsite serurile cercetașii s-au putut întoarce înapoi la cabană. A urmat pregătirea cinei, unde a ajutat toată lumea.

28829217_1635084253207450_984041076_n

Apoi pentru unii cercetași a urmat o surpriză. În timp ce ei stăteau în cabană cântând de zor, afară erau aprinse gulguțe care aveau să alcătuiască decorul pentru depunerea promisiunii. Cinci persoane emoționate au făcut primii pași în cercetășie ca seniori, respectiv ca temerari.

Crina, ne spune în câteva cuvinte ce a însemnat primul camp pentru ea:
Curaj, cunoaștere, prietenie, promisiune, cântec și natură sunt cuvintele care descriu cel mai bine campul de la Cioclovina.
În acest camp, legătura dintre cercetași s-a format prin diferite acțiuni cercetășești de la misiuni de căutare și salvare până la seri de cântat.
O exprimare mai bună despre experiența trăită în camp este spusă de un cercetaș:
” În acest camp am învățat să ne învingem sentimentele de frică, să fim deschiși spre cunoaștere și să ne dezvoltăm modul de gândire, iar cu cercetașii tot ce contează este să fii tu însuți.
Momente frumoase la Cioclovina, momente cu cercetași.”

Cetatea în lumina serii

Hai s-o cucerim și pe asta!

Teodora Nistor, exploratoare în Timișoara ne povestește experiența ei în ieșirea de toamnă, care a avut loc în 11 noiembrie, la Radna :)

 

Cetatea în lumina serii

Cetatea în lumina serii

Dimineața, după o noapte lungă soarele răsare pe cer, anunțând o nouă zi. Încet-încet natura se trezește la viață, la fel și eu.

Picioarele îmi stau dar mintea îmi pleacă, îmi pleacă gândindu-mă unde îmi voi petrece această sâmbătă de noiembrie. Fac un duș, mănânc și mă pregătesc pentru ”mica” expediție”, cea de la Cetatea Șoimoș din județul Arad.

După pregătire și îmbrăcat, împreună cu sora mea și cu o prietenă ne urcăm în mașină, iar mama ne conduce până la gară.

La ora 7:45 plecă trenul din Gara de Nord cu destinația Radna. În sala de așteptare era o mână de oameni, cercetași care aveau un zâmbet pe buze iar fiecare vorbea cu mult drag și erau fericiți pentru că se reunesc.

Când ne-am urcat în tren ne-am împărțit în grupe de vârstă pentru a ne pune în compartimentele noastre.

Distracția de pe tren :)

Distracția de pe tren :)

Drumul de 2 ore, trecând cu trenul prin câmpurile arate sub cerul puțin înnorat și razele de soare călduțe, s-a dovedit a fi unul foarte scurt datorită poveștilor între noi și a multitudinii de lucruri făcute, auzite precum și amintirile de la diverse fest-uri de muzica.

Din tren, câmpuri aurii

Din tren, câmpuri aurii

Așa se face că după cele două ore care au trecut prea repede am și ajuns în gară la Radna. Ne-am dat jos din trenul aproape gol într-un peisaj aproape pustiu; temperatura a crescut treptat de la 3 la 10 grade celsius, iar natura se trezea la viață.

dav

Gara din Radna

În gară, doi căței ne-au întâmpinat bucuroși, dând din cozile lor și așteptând  să fie mângâiați sau să primească de mâncare.

Până când liderii au luat biletele de întoarcere, fiind mare iubitoare de câini mi-am petrecut cele 10 minunte stând cu acei căței.

O poză aici, o poză acolo. Karina ne făcea poze și prindea cadre cu oameni fericiți în peisajul primitor și frumos. Se zice că omul sfințește locul, așa eram și noi, parcă, gara din Radna prinsese suflet sub zâmbetele pline de căldură ale noastre, ale CERCETAȘILOR.

Prin povești și zâmbete ne-am început aventura luând-o la pas prin sat, chiar și acei căței pe care i-am mângâiat și cu care m-am jucat, au venit după noi câțiva metrii.

Sătenii de abia se treziseră, reluându-și viața zilnică. Călcând pe pământul umed, plin de istorie, peste o poteca trainica, prin centrul satului mergeam pe lângă șosea spre cetate. La un sfert din drum am zărit un magazin și ne-am decis să luăm o scurtă pauză de 10 minute. Cu echipamentele după noi și stând la micuța terasă improvizată a magazinului am continuat să vorbim. Intrasem la un moment dat în magazin să îmi cumpăr ceva de mâncare, iar vânzătoarea m-a întrebat dacă mergem la cetate, iar eu i-am răspuns ca da. Cu zâmbetul pe buze, mi-a spus că nu e departe și că mai aveam puțin până la cetate. În 25 de minute am ajuns la baza cetății.

Urcând spre cetate

Urcând spre cetate

Acolo, am început să urcăm pe dealul spre cetate. Călcam pe pământul moale, colorat și înaintam, nu foarte ușor, din cauză că era destul de abrupt. Dar unii după alții am urcat pe acest deal, înconjurați de bolovani mari, iarba înaltă, și tufișuri dese, colorate. Urcăm, urcăm, iar la un moment dat, în față ni se dezvăluie cetatea. Părăsită în anul 1788, zidurile ei s-au transformat în ruine dar ascund incidente și personalitați care au trăit în ea. Dacă zidurile cetății ar putea vorbi, atunci parcă istoria lor ar deveni reală și am face parte din ea.

Pauza de masă

Pauza de masă

Pe pajiștea aflată în fața cetății, cu iarba încă verde și proaspătă, un peisaj parca desprins din filme datorat dealurilor înalte din jur și a râului de jos, ne-am așezat toti. Locul ales era unul liniștitor și ne-am decis să mâncăm acolo. De mâncat, am mâncat tot ce se putea având o gamă variată de mâncăruri: chiftele cu pâine, sandwichuri cu biscuiți Tuc, ciocolată, bomboane sau sărățele și apa. Stăteam pe izoprenul meu și văzând peisajul din jur, în timp ce mâncam, le povesteam celorlalți ce loc bun e acesta de meditat, de regăsirea sufletească și chiar de reapropiere cu natura. Simțeam că nu mai vreau să mă întorc în oraș, căci aici era prea frumos și prea liniștit, departe de aglomerația cotidiană.

Pregătirile pentru foc

Pregătirile pentru foc

Având doar 3 ore până să ne întoarcem înapoi în gară, din nou am pornit la drum. La început am mers pe lângă cetate și ne-am împărțit în doua patrule. Fiecare patrulă trebuia să strangă din pădurea de lângă cetate lemne pentru a face focul de tabără. Luând-o pe căi separate, am avut doar 15 minute să strângem toate lemnele. După cele 15 minute ne-am întors înapoi la locul stabilit, iar fiecare a primit o sarcina pentru realizarea focului. Temerarii aranjau lemnele pentru focul de tabără, iar noi, exploratorii, împreună cu liderii tăiam lemnele cu toporul pentru a fi pregătite de pus pe foc.

Focul aprins :)

Focul aprins :)

După ce am aprins focul de tabără a urmat marea surpriză și anume, bezelele! Am avut 3 pungi de bezele din care am mâncat toți. Oana a început să cânte la chitară, iar noi am acompaniat-o vocal.

Bezele

Bezele

După focul nostru de tabără, care a ieșit destul de măricel, mâncatul bezelelor și pauza de odihna plus făcutul pozelor am intrat și noi în cetate. Atingând zidurile ei vechi, mi-am dat seama de câtă istorie au în ele. După ce am făcut alte poze am început încet-încet să ne strângem pentru a pleca din cetate și a coborî de pe deal. Coborârea de pe deal a fost mai ușoară decât urcarea. Trebuia să ne grăbim pentru a nu pierde trenul înapoi spre Timișoara. Pe drumul de la marginea șoselei, sub cerul senin și soarele călduț de luna noiembrie, sub privirile sătenilor am început să cântăm cât se poate de tare Imnul Cercetașilor tot mai rapid și în cor. Parcă drumul a fost mai scurt, iar la un moment dat am găsit o oglindă rotundă legată de un stâlp în fata căreia ne-am făcut poză. Eram deja în apropiere de magazinul în care intrasem inițial. „Mai puțin” -mi-am zis și așa era, mai era puțin până la gara din Radna. Ajunși chiar cu 5 minute înainte de venirea trenului ne pregăteam să ne întoarcem înapoi la Timișoara.

Oglinda rotundă :)

Oglinda rotundă :)

Dar parcă ceva se schimbase față de dimineață. Acum, în gară erau mai mulți oameni și nu mai era atât de pustiu.

Soarele apune, temperatura scade treptat și se înserează, dar în tren atmosfera era diferită. Fără compartimente care să ne despartă, în trenul acesta am stat toți împreună iar între noi era o bucurie molipsitoare. Cunoscandu-ne deja de pe durata acestei sâmbete și apropiindu-ne, am început să facem glume și să povestim între noi toți. Nimeni nu dormea sau era trist căci între noi puteai doar să râzi iar râsul era molipsitor. Drumul de 2 ore parcă trecuse în 10 minute, datorită fericirii noastre care era molipsitoare chiar și pentru călătorii din jurul nostru. Practic, vorbitul face to face ne-a făcut mult mai bine decât socializarea pe aplicațiile de pe telefon și eu chiar m-am bucurat. Bancurile precum „Care este genul de muzică pe care îl ascultă arhitecții? – House”,glumele „de ce trece varza strada? – pentru că e verde”, „ce e mai amuzant decât un deget? – un deget care dansează” sau amintirile amuzante ale noastre pe care le-am povestit au făcut din acea seară una minunată și frumoasă, de care îmi voi aminti cu drag de-a lungul timpului și îmi pare nespus de bine că am ajuns să merg în acea sâmbătă în „mica” noastră exepediție cu acești oameni minunați.

COD ROȘU- Proiectul finalist în concursul „Lideri Implicați în Dezvoltare Locală”

Cercetașii din Centrul Local Licos Timișoara au invitat comunitatea timișoreană sâmbătă, 4 noiembrie, la o serie de ateliere ce au avut loc în Parcul Copiilor menite să ofere informații despre pericolele ce pot apărea în caz de furtună și despre măsurile de siguranță recomandate în astfel de situații. Evenimentul face parte din campania de conștientizare a pericolelor și măsurilor de siguranță necesare pe timp de furtună, COD ROȘU.
23202053_1964226560518828_491708572_n

În urma distrugerilor provocate de furtuna din data de 17 septembrie 2017 atât în Timișoara, cât și în majoritatea localităților din vestul țării, care s-a soldat și cu pierderea de vieți omenești și zeci de răniți, seniorii Centrului Local Licos Timișoara au ajuns la concluzia că lipsa de informare a populației cu privire la riscurile și măsurile de siguranță care sunt necesare în timpul vremii extreme pune în pericol comunitatea locală. Astfel, echipa Furtunoșii, formată din cercetași seniori, a decis să se implice activ în informarea comunității asupra pericolelor pe care furtunile pot sa le declanșeze și a măsurilor de siguranță ce se impun în momentul unui episod atmosferic extrem.

Aceștia își propun să dobândească informațiile necesare în situații de urgență și să le împărtășească cu membrii comunității locale, dar și cu cetățenii din localitățile din apropierea Timișoarei, să mobilizeze comunitatea locală pentru refacerea aspectului anumitor locații încă afectate de furtună. Pentru atingerea acestor obiective, echipa a pregătit o serie de 4 evenimente în care cetățenii participa atât la o sesiune de informare asupra pericolelor furtunii și măsurilor de siguranță necesare, cât și la diferite ateliere și alte activități. Pe lângă sesiunile de informare de care vor avea parte, cetățenii vor primi și broșuri informative în care vor avea sintetizată informația, pentru a putea reciti când este necesar.

“COD ROȘU în Parc: Gata oricând, și în caz de furtună!” este al doilea eveniment dintr-o serie de 4 evenimente ale campaniei de conștientizare COD ROȘU. Proiectul este finalist în concursul „Lideri Implicați în Dezvoltare Locală” și a primit finanțare din partea Lidl pentru a fi realizat.  Sâmbătă, 4 noiembrie începând cu  ora 13:00, în Parcul Copiilor au avut loc diferite ateliere, precum, atelier de colectare selectivă a deșeurilor, atât atelier de construcții cât și orientare cu busola.

23318632_1460597187372864_447280799_n
Vor urma alte 2 evenimente care au ca scop informarea cetățenilor cu privire la pericolele furtunii și măsuri de protecție în caz de episoade atmosferice extreme: în data de 19 noiembrie într-un centru comercial și în data de 26 noiembrie într-o școală dintr-o zonă rurală a județului Timiș.

Seniorii din Centrul Local Licos Timișoata vă așteaptă alături de ei pentru a ajuta cetățenii să fie „Gata oricând!” și pe timp de furtună, precum ne îndeamnă motto-ul cercetașilor.

Ghidul Cetățeanului în caz de furtună

 

IMG_0302

Unde-s doi puterea crește – Kogaion III

Doi seniori din Centrul Local “Licos” au mers și au cucerit tărâmurile dacice. Ei ne împărtășesc o parte din experiența lor:

Aventura începe

“Când mă gândesc la Kogaion III îmi vin în minte multe lucruri. A fost prima dată când am pierdut 2 trenuri, o dată din vina noastră, iar o dată datorită întârzierii CFR. O să îmi aduc aminte cum stăteam pe bancă în gara din Craiova la ora 5 dimineața aşteptând momentul să urcăm în trenul care avea să vină abia peste 2 ore jumate. Iar când acest tren a ajuns în Drăgăşani am uitat complet de oboseală, după o noapte nedormită, şi am simțit cum entuziasmul îmi umple tot corpul. Dar nu era totul aşa simplu, am aflat că până la zona de camp mai era ceva de mers.

21981871_1822557351106377_2034604067_o

Sunteți cercetași?

Uită-ne şi pe noi, 2 persoane cu eşarfe la gât şi cu rucsaci gigantici în spate care ne plimbăm printr-un oraş mic în căutarea unei autogări.

Imaginea perfectă pentru a recunoaşte 2 cercetaşi şi cei drept am fost recunoscuți de către localnici, iar acest lucru nu putea sa ne bucure mai mult. Cu ajutorul lor am fost ghidați prin oraş, dar în cele din urmă am decis să luăm ocazia pentru a ajunge mai repede şi a nu mai sta în aşteptarea autobuzului.

A prinde sau a nu prinde ocazia

Trebuie să recunosc eu nu prea sunt familiarizată cu ocazia şi tot timpul am emoții, dar şoferul nostru Nea’ Gigi era un om cât se poate de plăcut care ne-ar fi dus până la uşa cortului, dacă pot să spun aşa. Problema era că noi nu ştiam unde anume era zona de campare şi am decis să rămânem în sat până vom reuşi să dăm de organizatori. Curând am fost contactați şi am aflat că trebuie să ne întoarcem pe drumul de pe care am venit. Acum era altă problemă noi nu mai aveam maşină şi nici energie pentru a merge 40 min pe jos şi am decis să ne încercăm norocul poate, poate ne ia iarăşi cineva cu ocazia. De data aceasta a oprit o maşină a unui cuplu interesant, doamna era româncă iar soțul era tocmai din Scoția. El a recunoscut pe loc că suntem cercetaşi şi noi i-am explicat situația noastră şi unde vrem să ajungem.

DSC_0266

Kogaion, am ajuns!

Nu a durat mult şi am ajuns într-un sfârşit la zona de camp. A trebuit să ne grăbim să ne instalăm cortul şi să mergem apoi să ne ajutăm patrula cu construcțile. Da, în sfârşit am ajuns şi noi, iar povestea frumoasă de la Kogaion abia acum începe. Ar fi mult prea multe de povestit de la ateliere şi până la oamenii minunați pe care i-am întâlnit aici. O amintire frumoasă e cea de la atelierul de dans cu picioarele goale unde eram intinsă pe jos în pădure cu ochii închişi complet conectată cu natura. Pământul respira prin mine, iar eu puteam să simt fiecare foşnet al frunzelor. Ascultam o voce caldă care îmi spunea pe ce meleaguri să îmi las trupul să calătorească.

Iar eu m-am dus pe hike, am jucat teatru, m-am orientat cu busola prin pădure, m-am jucat și am descoperit, am construit încet, încet o persoană nouă care şi-a reamintit de bucuria de a fi copil şi de tăria de caracter pe care trebuie să o ai ca să fii adult. Iar când am deschis ochii am văzut crengile şi frunzişul copacilor şi am înțeles atunci că mă aflam de fapt acasă ! “

WhatsApp Image 2017-09-10 at 20.07.57

Adela         


 

Am venit cercetători

“Kogaion… de la a-l pronunța greșit până la a-l experimenta a fost o cale lungă.. dar în ciuda drumului presărat cu aventură, în momentul în care am pășit pe tărâmurile sacre ale dacilor, am simțit că am intrat într-o altă lume. Am fost întâmpinați cu căldură de cei din organizare, dar nu și de soartă, deoarece în timp ce montam cortul, pe Adela nu a tăiat-o ideea să aibă grijă… așa că a tăiat-o briceagul. Dar nu a fost un obstacol îndeajuns de mare pentru a o împiedica să își ajute patrula, și anume Cocoșii. În camp toate patrulele au primit câte un animal sacru de pe vremea dacilor, culminând cu lupul, simbolul pentru staff.

 DSC_0289

Rune pentru doritori

În prima zi am avut ocazia să facem diferite construcții, altare, steaguri, coșuri, etc., să ne cunoaștem mai bine, iar seara pentru doritori a avut loc și o drumeție nocturnă, la care nu am participat din cauza oboselii acumulate de pe drum din păcate. A doua zi am putut să iau parte la ateliere diversificate, la alegere și la o vânătoare de comori, iar în ultima zi am făcut o drumeție cu diverse provocări și un concurs artistic.
Fiind și vremea în favoarea noastră, am putut să mă bucur din plin de fiecare zi, care adesea se termina cu o chităreală bine meritată. 

IMG_0442

 

Am plecat câștigători

În camp scopul fiecărei patrule a fost să adune cât mai multe rune de culoarea echipei, iar munca noastră adunată cu talentul de negoț al șefului de patrulă Dr. STANA, ne-a ajutat să ieșim câștigători.  Pe lângă ateliere și momentul artistic, pot spune că am fost impresionat de atmosfera relaxantă care exista în camp. Nu erau diferențe între cercetași, și nici chiar între necercetași, toți având eșarfa de camp. O lume cu reguli, dar fără stres, greu de crezut.. iar în ultima seară, înainte de depunerea promisiunii, Oana a ținut un discurs despre cercetășie… ea a vorbit așa de bine și de adevărat, încât m-am emoționat până la lacrimi. Fiind încă la început în cercetășie, m-am bucurat foarte mult de tot ce am trăit aici. A fost o experiență minunată, iar toate amintirile vor fi mereu acolo, în eșarfa primită de la ei.”

WhatsApp Image 2017-09-10 at 20.07.59

David         


 

 

0

With.In Nature – Danemarca

|Plecat să găsesc natura exterioară, am găsit-o pe cea interioară|

Articol scris de Mihai Borșu

Totul a început cândva în luna iunie, cu mine stând lângă geam și gândindu-mă ce voi face în timpul verii. Staff la RoJAM – sună interesant, camp de centru local – și mai bine, dar parcă tot lipsește ceva, acel ceva care să mă facă să spun „Wow! Vara asta chiar a fost nemaipomenită”. Așa am găsit pe site-ul Departamentului Internațional al ONCR acest training course. Danemarca – țară frumoasă, erasmus+ – interesant, costurile de transport acoperite – nici nu se poate mai bine. Fără să stau prea mult pe gânduri am aplicat și am avut surpriza ca, alături de Ștefania Ciuraru de la CTR (Consiliul Tineretului din România) să fiu selectat a fi unul din cei 24 de participanți din 12 țări diferite (Câte 2 din fiecare țară).

Unde trebuie să merg? Insula Bornholm, Danemarca. Trebuie să recunosc că nu am mai auzit vreodată de acest loc, iar la o simplă căutare pe google pare o insulă oarecare fără nimic special, înafară de coasta stâncoasă și un castel. Totuși pare un loc în care natura încă are un cuvânt de spus, că doar despre asta este vorba în tot training-ul, despre natură.

 

Coastă stâncoasă pe insulă

Coastă stâncoasă pe insulă

Port turistic în Bornholm

Port turistic în Bornholm

Castelul de pe insulă

Castelul de pe insulă

ziduri ale castelului

ziduri ale castelului

Circul – Sufletul locului

 

Ajuns în Copenhaga seara târziu și obosit mă duc direct la hostel-ul la care mi-am rezervat un pat, însă nu înainte să îmi fac o primă super impresie despre acest oraș al bicicletelor. Ziua următoare mă duc direct la gară unde trebuie să iau trenul care urmează să ma ducă în portul din Ystad, Suedia. Pe tren am mai întâlnit participanți. Cum i-am recunoscut? Erau singurii din tren care aveau rucsac și izopren… mai simplu de atât nici că se poate :)) . În Ystad am luat feribotul care ne-a dus în superba insulă Bornholm.

Copenhaga la ceas de seară

Copenhaga la ceas de seară

Podul Øresund înainte de aterizare

Podul Øresund înainte de aterizare

Încercând să ne dumirim pe autobus unde trebuie să coborâm o fetiță de aproximativ 12-13 ani vine la noi și ne întreabă, într-o engleză perfectă, dacă suntem participanți în proiectul erasmus+ . Ea devine ghidul nostru până la locație, iar pe drum aflăm că tatăl ei, Mikkel, se va ocupa de logistică și de mâncare. Ce mică e lumea! sau insula în acest caz :))

Ajunși la locație aflăm că familia Pørksen, nu este chiar o familie obișnuită. Copiii (6 la număr) trebuie căutați prin copaci, adolescenții se joacă cu focul… la propriu, iar întreaga familie locuiește pe un teren de 10 hectare, pe care, printre altele găsești o casă în copac (în care am și dormit o noapte), un cort teepee de vreo 10 metri înalțime, o mulțime de echipamente de circ pe care copiii de abia așteaptă să le folosească în fața noastră… nimic neobișnuit. Împreună au pus bazele unui circ, care spre deosebire de alte circuri, nu pare deloc comercial, ba chiar este orientat spre copii și din câte am înțeles ei lucrează inclusiv cu copii de la școala din zonă. Cum ar fi să avem oră de circ la școala în România? 

Tot acum am avut placerea să cunosc trainerii care ne vor fi alături: Bob din Spania și Dominique din Belgia și persoana care a făcut totul posibil, Jonas din Danemarca, ajutat de prietena lui Karine.

Casa în copac

Casa în copac

Spectacol de circ în familie

Spectacol de circ în familie

Tumbe

Tumbe

Copil jucându-se cu focul... la propriu

Copil jucându-se cu focul… la propriu


Descoperindu-mă pe mine

După câteva vorbe și activități de cunoaștere începe prima sesiune din acest training course: River of Life – ce frumos sună nu-i așa? Timp de aproximativ o oră am desenat toată viața noastră în postura unui râu, pornind de la izvor, trecând prin toate curbele, cascadele, barajele sau obstacolele acestuia și bucurându-ne de priveliștea pe care acesta ne-o oferă din când în când. Este foarte interesant cum un astfel de exercițiu îți poate schimba perspectiva!

Care sunt pasiunile mele?

Acum că am aflat cine sunt eu, și cum am ajuns să fiu aici, acum, a sosit momentul să văd ce pasiuni mă reprezintă. La o primă gândire mi-am pus în minte răspunsul standard: Cercetășia, drumețiile, ciclismul și fotografia. Dar este asta tot? au întrebat trainerii, care în următorul exercițiu în care vorbeam în perechi m-au făcut să realizez că acestea sunt doar o mică parte.

Și ce alt mod mai bun de a-ți descoperii noi pasiuni decât o seară în care Gitte (soția lui Mikkel), împreună cu copiii, ne-au învățat câteva trucuri de circ? Am reușit într-un final să jonglez cu diabolo și da… asta tocmai ce a devenit o pasiune, alături de cântatul la chitară, pasiune și abilitate de mult uitată de mine.

Chităreală pe ponton

Chităreală pe ponton

Redescoperind pasiuni

Redescoperind pasiuni

De la natura exterioară la natura interioară

Când m-am înscris nu am stat foarte mult să analizez numele proiectului (With.In Nature) și nu m-am gândit la ce semnificații poate avea punctul din titlu. Am plecat astfel cu gândul să descopăr natura exterioară, dar am descoperit-o atât pe cea exterioară, cât și pe cea interioară și ambele sunt la fel de frumoase!

Curios fiind să îmbin cele două naturi, împreună cu alți 5 participanți am decis să ne petrecem noaptea lângă un lac, dormind sub cerul liber cu trosnetul lemnelor care ardeau la urechile noastre. Ca în povești nu-i așa?

Natura... cea exterioară

Natura… cea exterioară

Trust the process!

Paradise of sensors. Așa sună următoare sesiune pregătită de Bob și Dominique, trainerii noștrii. Dar oare ce-o fi acolo? Întrebam eu în momentul în care Bob ne-a spus că trebuie să trăim experiența pe rând. Îmi iau inima în dinți și mă ofer voluntar să fiu primul. Legat la ochi intru într-o încăpere în care, urmărind cu mâinile o sfoară ajung să îmi (re)descopăr simțurile ajungând din moment în moment la alt obstacol pe care trebuia să îl percep. Nu pot transpune în cuvinte senzațiile avute. Simțeam că, cu toate că nu vedeam nimic, încrederea în traineri sau pur și simplu celelalte simțuri mă ghidau înainte. De aici s-a născut și deviza acestui training: Trust the Process!

Take action!
O mulțime de idei ne-au venit în ultimele sesiuni, așa că iubiții noștri traineri au găsit o metodă prin care să ne ajute să le și luăm acasă ci să nu le lăsăm undeva pe insula Bornholm. Fiecare participant și-a creat un obiect handmade pe care îl asocia cu toate ideile și schimbările venite în timpul cursului. Eu am făcut un fel de pălărie care, cu antenele sale de lemn prindea toată energia pozitivă din zonă. A fost o adevărată aventură să ajung cu obiectul meu acasă, în special la aeroport unde privirile erau toate ațintite spre mine și unde persoana de la security a analizat timp de câteva secunde bune pălăria mea. Bănuiesc ca asta înseamnă că antenele funcționează 😀

Pălăria ajunsă în Timișoara pe malul Begăi

Pălăria ajunsă în Timișoara pe malul Begăi

Ce este de fapt Erasmus + ?

Am auzit de multe ori de Erasmus + dar nu am avut ocazia să înțeleg ce este defapt. Recunosc că nici acum nu știu mai multe decât că este un program prin care UE finanțează diferite acțiuni ale tinerilor, însă s-a creat dorința de a învăța mai mult și chiar de a aplica un astfel de proiect pe viitor. Asta este cel mai frumos aspect al erasmus-ului, dintr-un proiect se nasc încă câteva. La fel s-a întâmplat și cu With.In Nature care a fost creat după ce trainerii s-au întâlnit acum 1 an jumate la alt proiect Erasmus +.

A sosit și momentul plecării când, împreună cu alți 15 participanți, așteptam pe la 5 dimineața autobusul care să ne ducă în port să părăsim natura găsită aici(cea exterioară!). Reamintindu-mi constant deviza „trust the process” pornim spre casele noastre cu o super experiență pe insula Bornholm!

Sala de circ în care se țineau unele sesiuni

Sala de circ în care se țineau unele sesiuni

machetă cu orașul Viena la Miniversum în Budapesta (în drum spre casă)

machetă cu orașul Viena la Miniversum în Budapesta (în drum spre casă)

 

 

Webp.net-resizeimage

Licos a schimbat perspectiva la RoJAM 2.0 17

20616942_1667879099891162_151094731262729959_o

 

Seniori și lideri din Centrul Local Licos Timișoara au participat la a 6-a Jamboree Națională a Cercetașilor României care a avut loc la Cristian, Brașov, în perioada 4-15 august. Am vorbit cu câțiva dintre cercetașii prezenți care doresc să îți împărtășească amintirile cu voi.

„Rojam a însemnat pentru mine un eveniment pe care nu voiam să îl ratez. A fost prima jamboree la care am participat. Aici am văzut cum este să faci parte dintr-un camp de foarte mari dimensiuni. În cadrul RoJam am fost staff pe partea de programe şi m-am ocupat de aria GDV ( Global Development Village). Am făcut parte dintr-o echipă frumoasă, multiculturală unde a predominat munca şi voia bună. Fiecare zi a fost plină de provocări şi de multe ori a trebuit să ne adaptăm situaţiei şi să venim cu idei noi. Am avut nevoie de multă răbdare şi a existat şi oboseală. Dar înainte de toate Rojam a însemnat multe zâmbete, energie, creativitate, suspans. Am învățat şi eu ca şi ceilalți cercetaşi ce înseamnă dezvoltarea durabilă şi cum o putem implementa. Cea mai importantă mi se pare puterea exemplului iar noi făcând mici schimbări în viața noastră de zi cu zi putem contribui la nişte transformări majore în comunitatea noastră şi chiar în lume. Prin educație putem să trezim atenția asupra anumitor probleme iar această jamboree îți aminteşte cât de răspânsită este familia cercetaşilor şi câte lucruri minunate putem face împreună.” – Adela Murărescu, senior

20627050_1767739099911655_7020365333684137314_o

„M-am înscris la RoJAM în echipa Internațonal tocmai pentru a lua contact direct cu culturi diferite de cea românească și nu am fost dezamăgită. Nu a fost ușor să trecem peste diferențele culturale, dar a fost o aventură foarte frumoasă din care am avut numai de învățat. Deși nu mă așteptam la acest lucru, RoJAM m-a ajutat să mă cunosc mai bine pe mine – cu abilitățile și limitările mele cu tot – și pentru aceasta sunt foarte recunoscătoare. Și sunt recunoscătoare în parte fiecărei persoane care a ajutat la realizarea acestei mari aventuri numită RoJAM. Ne revedem peste 4 ani!” – Aida Opîrlesc, senior

„Pozele fac cat milioane de cuvinte” – Mihai Borșu, lider

 

„RoJAM – prima jamboree la care am participat și la care încă îmi zboară gândul. În cadrul acesteia am făcut parte din echipa de organizare facilitând atelierul de Arhitectura, unul dintre cele 9 ateliere de la aria Cuptorul Viitorului. Pot să spun că motto-ul acestei ediții se aplică și la mine, adică mi-am schimbat perspectiva. Având ocazia să lucrez cu copii de diferite vârste am dobândit o privire de ansamblu mai diversificată în ceea ce privește modul în care gândesc și actionează aceștia, cum percep și cum abordează diferite subiecte. De la unii dintre ei am și învățat și am avut ocazia să cunosc tineri talentați și pasionați de această arie.
Dacă pe timpul zilei am intrat în rolul de facilitator, pe timpul serii am căutat să particip la diverse activități și să descopăr ce mai poate oferi această jamboree: de la călătorii spre sine în cortul spiritual la ore de odihnă în zona de hamace.
Ce mi-a rămas cel mai profund întipărit în suflet sunt serile de chităreală cu luna plină în jurul focului alături de suflete dragi. ” – Andreea Gavrilescu, senior

„O fo’ fain la Rojam. Mai mergem.” – Vlad Sîngeorzan, senior

20615932_1492258400834478_2822228466697179412_o